Sari la conținut

Cum măsurăm nivelul de încredere?

Se pare că încrederea nu îmi dă pace 😀. Nu reușesc să trec peste acest subiect. Poate e din cauză că în jurul meu găsesc din ce în ce mai multe exemple de relații deficitare din acest punct de vedere. Relații ce reușesc să golească de energie nu numai pe cei direct implicați dar prin intermediul lor și pe ceilalti. Fie că vorbim de o relație de colaborare de business sau de o relație personală, încrederea ar trebui să fie motorul ce alimentează cu energie cinetică persoanele implicate. Când acest motor este ”gripat” atunci relația are de suferit și călătoria se transformă într-o cursă fără sens.

Data trecută am vorbit despre cum să nu afectăm încrederea într-un proces de negociere sau mediere a unor probleme. Astăzi vreau să discutăm despre cum măsurăm nivelul de încredere și care sunt parametrii ce ne arată dacă aceasta există între două sau mai multe părți implicate într-un proces de colaborare. Având în vedere că nu discutăm despre roți dințate ci despre comportamente este destul de greu să ”măsurăm”, dar putem încerca.

Vă propun următorul exercițiu. Alegeți o relație de colaborare cu unul dintre partenerii voștri de business și evaluați următoarele comportamente folosind o scală simplă (mic/mediu/mare).

Performanța – întotdeauna, într-un mediu de afaceri, va exista o relație stransă între rezultate și încredere. Nu trebuie să ne așteptam ca cineva să aibă încredere în noi dacă nu reușim, în mod constant, să ne îndeplinim obligațiile. Și aici nu vorbim numai de obligațiile contractuale ci pur și simplu de a face ce promitem.

Sinceritatea – dacă există sentimentul că partenerul nu este deschis și sincer în relația cu noi atunci încrederea este pusă la îndoială. De cele mai multe ori, acest sentiment generează o reacție de protecție atât pentru noi cât și pentru cel din fața noastră.

Onestitatea – eu cred că onestitatea este fundamentul unei relații bazată pe încredere, dar în mediul de afaceri aceasta este de multe ori sacrificată în favoarea unor jocuri – în special în cadrul negocierilor.

Promptitudinea – Există o acceptare generală în business că este posibil nu primim răspunsuri imediate la întrebările noastre, dar dacă acestea rămân uitate o perioadă lungă de timp sau devine un obicei să fie ignorate atunci sentimentul de frustrare apare. De multe ori se poate ajunge la concluzia că raspunsurile sunt ”manipulate” sau că unele aspecte sunt ascunse. În aceste condiții increderea este pusă sub semnul întrebării.

Angajamentul – acest aspect trebuie privit ca atitudine predominantă nu ca un eșec al acțiunii. Lipsa de acțiune poate fi o reflecție a altor probleme dar modul de percepție va fi legată de dorința de implicare.

Corectitudinea – lumea afacerilor poate fi un mediu dur, dar în general corectitudinea este asumată de cei implicați în ea. Rezultatul unei colaborări va fi judecat de părți (și nu numai) luând în considerare atât obiectivele individuale și cât de corect este acesta perceput, având în vedere circumstanțele.

Schimbul de informații – unul din beneficiile lucrului colaborativ este valoarea adăugată de schimbul de informații. În momentul când fluxul este întrerupt atunci sentimentele de îngrijorare și neîncredere vor apărea.

Comunicarea – cele mai multe dispute ce apar între indivizi sau organizații au ca origine procesul de comunicare. Atunci cand acesta este deficitar se poate ajunge la concluzia că cealaltă parte nu este interesată de colaborare sau nu vrea să comunice din cine știe ce motive ascunse. Ambele variante au un impact major asupra încrederii.

Avertizarea timpurie – nu am văzut până acum proiect fără probleme, poate sunt eu ghinionist dar de multe ori am fost pus în situația să transmit vești neplăcute partenerilor. Este important cum o facem dar din punctul meu de vedere este mult mai important când o facem. Dacă sunt anunțat că există o problemă prea târziu simt că nu am șansa să caut o soluție ce implică toate părțile afectate, și atunci îmi pierd încrederea.

Efort suplimentar – percepția că cel din fața mea sau organizația parteneră este disponibilă pentru încă un pas crește foarte mult sentimentul de încredere. Chiar dacă la final nu va fi nevoie de acel pas vreau să știu că mă pot baza pe el.

Sper ca acest exercițiu să fie un prim pas în a înțelege de unde au apărut unele ”probleme” în relațiile voastre. Colaborarea este un proces și trebuie tratată ca atare.